Nu pot sa spun ca nu-mi lipsesti. Imi lipsesti cateodata atat de acut, incat ma arde. Mi-e dor de privirea ta profunda care imi atinge corzi sensibile. Care imi canta vise de noapte impletite cu amintiri.
Nu pot sa spun ca nu te vreau. Te vreau aproape. Te vreau cald si umed ca un receptacul viu al iubirii noastre. Cu roua in par si in simturi treze, acoperite cu sarutari. Ca atunci cand mantia noptii ne-a asezat pasiune in suflet.
Nu pot sa spun ca te-am uitat. Nu uit povestea si nu uit glasul si accentul tau dulce si nu uit dealurile si campiile ce duc catre tine. si noptile si zilele in care nu esti, eu sunt acolo, pe plaja pustie in asteptarea unui nou inceput.
February 10, 2012 - Posted by LynneLynx - 0 Comments
Sunt putini cei care pun pasiune in ceea ce fac; sunt putini care rezista tentatiei de a renunta, atunci cand e greu, cand sunt respinsi, cand nu isi gasesc locul.
Eu sunt printre aceia care, cu incapatanare, se agata de ideea de a fi. Sunt acolo unde nu speram sa ajung, chiar daca sunt departe, visul meu e acolo. Traiesc cu placerea de a reusi, visez cu pasiune, iubesc fara masura.
Nu ma voi opri niciodata sa te iubesc. E calea pe care am plecat si chiar daca esti departe si chiar daca …
January 20, 2012 - Posted by LynneLynx - 5 Comments
Sunt aici. Nu plec nicaieri. Nu ma schimb. Nu mint timpul chiar daca as vrea sa il pacalesc.
Uneori ma uit in oglinda si las imaginatia sa zboare inainte, sa treaca peste nevazute momente ce vor sa vina. Imi inchipui chipul meu inconjurat de par alb si mintea plina de amintiri. Imi construiesc, in loc de ce ar fi putut sa fie un ce ar putea sa fie asa cum scriitorul isi construieste firul vietii personajelor lui. Pun fiecare zambet la locul lui si fiecare lacrima o las sa alunece si odata cu ea gasesc frumos si trist, vesel si curat, in destin. Asez personajele vietii mele pe cursul lor, le dau viata imaginandu-mi-le aproape. Pun valuri de mare si izvoare cristaline de munte si raze si poteci, pun garoafe si trandafiri, nori si stele.
Si la final te pun pe tine. Esti acolo, in umbra viselor, traiesti si respiri pasiunea, doresti si te bucuri si suferi si …esti. Te simt dar nu te pot atinge, ca pe un regret. Si stiu ca vei fi intotdeauna acolo, pentru mine, dar nu vei fi al meu.
January 19, 2012 - Posted by LynneLynx - 2 Comments
Ma uit la ceas. Limba mica e asezata cuminte peste limba cea mare, cifrele mi se amesteca haotic sub privirea tintita, incetosata de lacrimi. Ceasul nu se misca. Nu vibreaza, nu bate, nu se aude din el nici un arculet miscand. E mort, asa cum moare timpul cand sensul unei povesti s-a pierdut, cand gandurile devin amintiri.
Il scutur incet, cu frica. Nu vreau sa trezesc durerea trecutului.Vreau doar sa il vad cum mai bate o secunda, o clipa, sa simt iar senzatia vie ca povestea nu s-a terminat, ca speranta nu se ofileste ca o garoafa rosie intr-o vaza asezata de maini dragi la fereastra. Il scutur, il agit. Il inclin catre viata, dar limbile incapatanate raman la locul lor.
Mi-am sters lacrimile demult. Ceasul e pus pe veranda. Il vad mereu cand admir muntele care se vede in departare, cand vad marea spumengandu-si valurile catre malul rece si gol. Il vad cand visez la soseaua ce serpuieste printre campiile insorite. Il vad si noaptea, printre nori si stele.
Ceasul e in sufletul meu. S-a oprit candva, cand povestea s-a oprit din depanat, ca un caier de lana moale, placuta la atingere. E acolo, asteapta sa mai bata, macar o data. O secunda, o clipa infinita in care nimic altceva nu va conta decat clipa si visul si gandul. E acolo si totul e mai frumos, e prea frumos. E un suflet cu ceas.
Ma uit la ceas. E tarziu. E foarte tarziu. O, e atat de tarziu…
Dar nu e prea tarziu, pentru ca ceasul s-a oprit. Nu a batut ultima secunda.
December 23, 2011 - Posted by LynneLynx - 2 Comments
Credeam ca nu mai exista visatori. Credeam ca nu mai suntem decat foarte putini, ramasi intre gaurile negre ale spatiului, traind atemporal, intr-o lume de vis unde nimic nu ne poate dobori, unde nimeni nu ne poate face rau.
Credam ca visarea e pe cale de disparitie, ca dragostea e doar paravanul minciunii, ca am uitat sa traim.
Am descoperit, vizionand imaginile din filmuletul de mai jos ca nu sunt doar eu.
December 20, 2011 - Posted by LynneLynx - 1 Comment
M-am trezit cu spiritul Craciunului in buzunarul pijamalei mele albastre. L-am pus pe polita de la baie in timp ce m-am spalat, am vrut sa imi prind cocul lejer cu el dar mi-am amintit ca fixativul ii poate afecta flexibilitatea asa ca l-am scos din par si l-am bagat inapoi in buzunar. Mai tarziu l-am pus langa telefon in husa lui de piele, vroiam neaparat sa nu il uit acasa, ma gandeam ca il voi purta la birou agatat de chei sau pur si simplu la gat. L-am uitat in masina, agatat de oglinda retrovizoare, noroc ca l-am vazut prin parbriz asa ca nu l-am lasat in frig. L-am pus pe birou insa toti colegii au inceput sa il pipaie si sa guste din el, asa ca l-am bagat din nou in buzunar. Nu pot sa il dau tuturor desi asa mi-a cerut, e darnic. Trebuie sa il pastrez macar pana in ajunul Craciunului, sa il asez usor sub pomul impodobit. Vreau sa se simta bine, dar nu stiu ce sa fac cu el. In buzunar se zbate, fosneste, ma deranjeaza cum rade si nu il pot lua cu mine in sedinta. L-am bagat in sertar. L-am scos iarasi. Nu stiu efectiv ce sa fac cu el.
O sun pe mama sa o intreb ea ce face cu el. Mi-a spus ca ea ii gaseste an de an un loc dragut si cald si ceva de facut. Am incercat sa il las in bucatarie, langa cafetiera, sa imi salute colegii. S-a plictisit si s-a intors in buzunar. Vrea sa faca ceva, ceva pe masura puterilor lui. I-am dat sa cante colinde. A deschis Magic FM si a cantat cateva. Apoi m-a mangaiat usor pe obraz si mi-a spus ca e spiritul Craciunului. Mi-a povestit povestea de Craciun si mi-a rasfoit incet gandurile si visele. Mi-a aratat clipele, a batut din aripile dragostei si mi-a pus parfum de cetina in par. A scuturat din clopotel si mi-a aratat iertarea.
E anotimpul rece si caldura ne trebuie in suflete.
Am pus spiritul Craciunului alaturi de iertare si mi-a zambit.
December 19, 2011 - Posted by LynneLynx - 0 Comments
Ce face o zi sa fie minunata?
O cafea aromata. O floare care tocmai a inflorit la fereastra. O raza de soare iesita de dupa draperie care sa se joace usor cu suvitele tale de par. Un dus caldut cu miros greu de bergamota si iasomie. O mangaiere si un cuvant dulce de al tau.
Fiecare zi poate sa fie minunata in felul ei. Trebuie sa treci peste scartaitul rotilor care lasa urme adanci in amintirile tale si sa vezi doar faptul ca cerul e tot albastru pentru tine si visele tot vii, sa treci peste vocea enervanta a superiorului care incearca sa isi arate coltii neputintei in tonuri sumbre si sa intelegi ca tu esti acelasi, cu gandurile si sufletul tau curat, sa uiti ploaia care a rapait peste spiritul tau umed si sa zambesti sub razele caldute ale sperantei unei noi experiente.
Ce face o zi sa fie minunata? Optimismul, dragostea, tu.
December 13, 2011 - Posted by LynneLynx - 2 Comments
Nu facem niciodata nimic fara a avea o motivatie. Nu savuram cafeaua fara aroma; nu claxonam in trafic fara aglomeratie, nu gustam glume proaste fara sef sa le spuna… Motive. Motive avem destule, gasim motive in fiecare gest, in fiecare idee, dam ratiune fiecarui oftat care strabate pieptul nostru. Suntem motivati sa traim, sa mintim, sa iubim.
Nu fac niciodata ceva fara sa vreau. Fac ce vreau si vreau ce pot, pentru ca mintea mea rebela isi disciplineaza automat iesirile, motivandu-le. Sunt puternic motivata la slujba pentru ca imi place ceea ce fac. Sofez cu pasiune pentru ca imi iubesc masina. Traiesc cu intensitate pentru ca imi place sa iubesc.
Sufar si eu de orgoliu asa cum sufera orice femeie frumoasa. Am vanitatea in poseta alaturi de ruj si de pixul cu care semnez cu lejeritate decizii pentru ca stiu sa imi asum propria personalitate. Daca nu as fi femeie, as fi tot femeie, pentru ca numai asa as avea motive sa ma razgandesc, sa iert, sa iubesc din nou.
Si iert, iert cuvinte grele si vise destramate si tradarea… dar nu uit niciodata.
December 5, 2011 - Posted by LynneLynx - 2 Comments
Nu sunt usor de surprins. Ba chiar as spune ca sunt extrem de greu de luat prin surprindere, intuiesc surprizele, vad inainte miscarile, citesc gandurile ca scrise pe hartie.
Cum poti sa surprinzi o femeie? Cu un sarut. Cu o privire lasciva. Cu 13 trandafiri.
Poti sa o dezamagesti, sa o faci sa sufere, sa isi doreasca sa te uite.
Poti sa o omori incet, gandind, iubind o alta femeie.
Nu sunt usor de surprins.
Si totusi uneori reusesti sa ma surprinzi. Mintindu-ma frumos…
November 21, 2011 - Posted by LynneLynx - 2 Comments
Sunt momente in care dragalasenia unui cuvant, chiar daca de neinteles pentru multi, face cat averea unui seic. Sunt momente in care visul se impreuna cu realitatea si umbra calda a noptii aduce sarutari moi pe gene ce dorm linistit pe obrazul ivoriu.
Numai tu si cu mine stim. Un secret dulce, scaldat in lacrimile departarii. O raza galbena de luna, un iz de cais inflorit, o mantie albastra a marii, un cantec de departe.
E usor sa faci o zi perfecta cuiva. Sunt de ajuns uneori 2 litere. TI. 4 deja sunt un rasfat.
November 10, 2011 - Posted by LynneLynx - 1 Comment
La inceput a fost pijamaua. Si o periuta de dinti.
Asa incepe orice poveste. Incet incet, mai aproape, ca un dans. Un sarut de noapte buna. Mangaierea genelor in dulcele diminetii. Aroma puternica de cafea. Fosnitul unui ziar. Mersul la teatru. Cumparatul in comun al unui ibric. Tot mai aproape. Mai aproape dar departe, frica de necunoscut, teama de esec, criza singuratatii.
Manifestul individualismului; sarutul fugar pe pielea calda a gatului in lift, trandafirul de pe noptiera, apoi pijamaua intra intr-un automatism la spalat alaturi de camasile de noapte. Ceasul lui uitat pe noptiera, weekendul in care numai ea a gatit, clanta usii reparata cu surubelnita cumparata de la magazinul din colt. Sa o ia cu el? O mai foloseste si data viitoare…
Vrei sa fi tu, vrei sa fiti doi?
Povestea incepe intotdeauna. Continuarea o scrieti voi.
November 8, 2011 - Posted by LynneLynx - 1 Comment
Ma uit in fiecare an la frunzele care cad. Sunt zile care trec, vise care s-au visat, doruri care au durut.
Trece timpul si frunzele aluneca grabit, purtate de vant catre infinit. Le fura toamna, in alergarea ei agitata prin viata noastra efemera, le cere asa cum timpul ne cere tribut.
M-am intrebat ce inseamna pentru mine frunza care cade. Tristete, departare, dor?
Nu, e doar momentul rece al asteptarii, pana vei veni din nou. Pentru ca destinele noastre se impletesc asa cum se impletesc fuioarele fumului de toamna in crengile golase, asa cum visele se impletesc cu dragostea.
Si eu te astept, seara de seara. Si numar clipele ce trec ca frunzele care cad.
October 4, 2011 - Posted by LynneLynx - 2 Comments
Azi a fost cutremur. Nu am simtit decat firav, o urma de teama si de regret. M-am desprins ca un fluture de ideea de lumina, am pasit catre intuneric cu convingerea ca pasul facut e drumul drept.
M-am trezit prea tarziu sau prea devreme. Am vrut sa ascund undele cum patrund in aura linistii mele dar nu am putut. Culoarea aurei mele stralucea in intuneric si ai fi vazut.
September 28, 2011 - Posted by LynneLynx - 0 Comments
Mi-am lasat imaginatia sa zboare in timp. Noapte, vise, gesturi calde, rasuflarea ta langa urechea in care imi sopteai dulci cuvinte nevinovat de vinovate. Limonada si gust de povesti, stele si apa ca o oglinda in care parcul isi legana imaginea cuminte, ca gandurile noastre. Dor de vara. Sarut fugar si sentiment de licean.
Mai tii minte unde ne-am cunoscut? Tii minte florile, clipele, rotile care se invarteau necontenit, in drumul catre mine, catre tine?
Trec anii si iau cu ei si frumos si dulce si rece si tacut.
Dar lasa in urma amintiri si lasa gustul frumos al senzatiilor traite. Lasa in urma si aduce iar, si duce si trece si traim.
Ochii mei vad si uita si simt. Simt miezul cald al iubirii de azi, de maine, dintotdeauna.
Doar trecutul e rece si tacut ca o lebada de piatra.
